Posibilele cauze ale violentei copiilor nostri Într-un an a venit la o scoala, prin transfer, dupa ce a început primul semestru, un elev în clasa I. Era foarte violent cu colegii, atât fizic cât si verbal. Intra în conflict voit chiar cu elevi din clasele mari, desi de fiecare data avea de suferit. Din cauza actelor grave de indisciplina a fost mutat la clasele paralele din scoala. Dar la fiecare clasa îi batea pe colegi si, astfel, s-a ajuns în situatia în care parintii copiilor agresati au venit la directorul scolii, cerându-i sa-l mute în alta scoala, caci altfel îsi vor retrage proprii copii. Directorul scolii m-a întrebat daca se mai poate face ceva. I-am spus ca Dumnezeu poate face imposibilul daca Îi cerem ajutorul. Le-am sugerat parintilor sa se marturiseasca la preot, sa spuna anumite rugaciuni si, pe viitor, sa mearga în fiecare duminica la biserica cu fiul lor. Parintilor copilului li s-a mai dat o sansa de catre conducerea scolii, cu conditia sa încerce si varianta spirituala de rezolvare. Acestia erau si ei foarte îngrijorati, neputând si nestiind ce sa mai faca. Au acceptat sa încerce si chemarea lui Dumnezeu în viata familiei lor. S-au marturisit si au început anumite rugaciuni, fagaduind ca vor merge duminica la biserica. Copilul avea în casa calculator si foarte multe jocuri deosebit de agresive (cu violenta, monstri, demoni, vrajitoare). Parintii, având servicii foarte solicitante, plecati de dimineata pâna seara, îl lasau pe copil mai mult singur, adica în compania calculatorului. Computerul este doar o masina, un obiect. Ca alte descoperiri ale tehnicii, nu este în sine nici bun, nici rau. Întrebuintarea pe care i-o dam, îl poate face folositor sau deosebit de daunator. Însa, chiar si folosirea lui în scopuri bune un timp îndelungat, îl poate face sa devina nociv. De aceea s-au stabilit norme de timp pentru lucrul pe computer. Medicii spun ca toti utilizatorii de calculator un timp îndelungat „au un nivel net scazut al leucocitelor în sânge – este afectata, adica, functia de aparare a organismului, scade rezistenta la îmbolnaviri.” (Parintele Alexandru, Copilul în lumea televizorului si computerelor, Manastirea Piatra-Scrisa, Judetul Caras Severin, 2002, p. 25). Ce se întâmpla cu sufletul unui copil prins în jocurile de violenta pe calculator? Petrece departe de Dumnezeu, de parinti, de viata cea adevarata. Este stapânit de minciuna si mânie. Traieste într-o lume inexistenta. Specificul jocului pe computer face din om nu un spectator pasiv, ci o persoana care intervine în mod activ. Si acesta traieste, actioneaza nu în lumea noastra, ci în alta, iluzorie. Iar lumea aceasta se conformeaza unor legi primitive si nemiloase, carora jucatorul este obligat sa se supuna. El ia hotarâri prestabilite de catre programator. Astfel este realizata programarea în constiinta copilului a anumitor deprinderi si stereotipuri comportamentale. Ce anume introduc asemenea jocuri pe computer în constiinta copilului? O conceptie despre lume lipsita de Dumnezeu. În primul rând, aceste jocuri presupun o atitudine pozitiva (aproape familiara) fata de lumea violentei, a demonilor, a monstrilor, a vrajitoarelor. Prin însusi acest fapt este încalcata bariera pe care Dumnezeu a rânduit-o între om si duhurile cazute. În al doilea rând, jocurile acestea îi învata pe copii sa traiasca dupa legile acestei lumi demonice, unde „învinge” cel mai puternic, cel mai viclean, cel mai necrutator. Personalitatea umana înceteaza sa mai însemne ceva în aceasta lume. Ea este receptata nu ca semn, nu ca si chip al lui Dumnezeu, ci ca „adversar potential” sau „material de constructie” (Ibidem, p. 32 - 33).

Având în vedere toate acestea, i-am sfatuit pe parinti sa-i interzica copilului sa mai joace astfel de jocuri o vreme, pentru a vedea ce se întâmpla, ei nefiind convinsi de nocivitatea lor. Încet, încet, la câteva zile dupa marturisirea parintilor si încetarea jocurilor violente, copilul a dat semne de îndreptare. Acum, la câtiva ani, o doamna profesoara care a venit de curând în scoala unde învata acel copil, îmi spunea cât de cuminte, inteligent si bine crescut este elevul care odata fusese foarte violent, dar despre care nu stia acestea. Am înteles si mai adânc, atunci, cât de importanta este colaborarea activa a parintilor cu scoala si cu profesorul de religie si mai ales cu Dumnezeu, care vrea sa-i lasam pe copii si sa nu-i oprim sa vina la El.